Cuvinte albe si rosi

Am sters iar cuvintele.Mintea mea nega totul.Nu credeam in mine.Ma simteam un vid.Locul meu era albul.Am pierdut legatura cu mine.Eu si divinitatea ne-am separat, arta a aburit.
Eu am cazut in neantul lui, a visului.Vietuiam doar.Trupul meu era desprins de suflet.
Cerul si marea, florea si soarele, animele si oamenii existau dincolo de ochii mei.Totul era una, nepriceputul meu.
S-a improscat in mine o nebunie rosie.Nu stiama ce e.Parca intre furnica si rama, glumesc.Somn si activitate.Mi-e dor, mi-e dor sa cant, sa pictez, sa scriu, sa fotografiez, sa alerg, sa caut, sa gasesc, sa iubesc pomii, frunzele, castelele, sarmanii, mi-e dor de mine, de ceea ce am fost candva, nu de mult, dar de dorit si scump.
Ceea ce sunt eu sunt si voi cauta mereu sa fiu un alt eu mai bun, un artist in toate si tot, cu un Dumnezeu aproape.

Pricepere

Cu priceperea mea as vrea sa sparg
minti intelepte si obiecte sunatoare,
sa le prefac in pulbere
daca se poate acum
si nu maine.
Si ce-i prieceprea mea?
un cuvant de-ncurajare,
o mana de-ajutar,
un suras?
de ce oare nu-i un cantec,
o pictura,
cunostiinte si idei stralucitoare?
Ma apropiu de inima mea
si privesc atenta-n ea:
tesatura cu tesatura,
artera cu artera...
Eu vad ca locul lor nu le-as putea preschimba.
Asa nici priceperea mea nu ar putea fi mai mare,
mai luminata
caci ea este pentru cei ce au nevoie
si nu pentru mine -
un cantar de adorare.

Peste campii..

Farame de pamant, fire de iarba, tenisi cu sireturi groase, rochie cu fundita rosie, inel pe mana dreapta, parul desfacut, cer senin, cuvinte..
Farame de pamant, fire de iarba, tenisi cu sireturi groase, bluji si camasa in dungulite albastre, mana-n cap, parul bulbucat, cer senin, cuvinte..
Note muzicale sfarama tacerea, nori apar incet, dungulitele de pe camasa se agita, fundita se desface, mana e pe umar, inelul cade-n iarba frageda, din cuvinte s-a facut cuvantul..iubesc.
Peste campii, o poveste incepe a fi scrisa pe un carnetel gros, portocaliu, cu foi de orez.O poveste fara inceput, surprinsa undeva departe, sub priviri agitate.Aceasta incepuse atunci si se continua acum sub o liniste magnifica bulversata de un temperament sangvinic si alinata mai apoi de miscari tandre.Sunt doi oameni ce se iubesc.Ei se cautau in nestire, alene prin lume in nenumarate zile, nenumarate cai.Acum agitati de a lor potrivire si de cunoastere absurda stau in camp apoi mai alearga impreuna, iar stau in camp si spun poezii fara rima lasand ca timpul sa se scurga pt a lor povestire.

Se inserase..

Se inserase, se pare, cand mi-a venit cheful de vorbarie.Geamul e deschis si tot e masurat aerul, tastatura face conexiuni cu gandul, iar in imprejurul ei s-au strans furnici venite din pachetul inceput aseara si uitat desfacut..aseara, azi si acum.
Am inceput fara sa stiu despre ce voi scrie, stiu doar ca se inserase.
Poate ca ieri, alaltaieri si in toate celelate zile de dinainte de alaltaieri in mine se dadea o lupta asemanatoare cu luptele din preistorie.Un sentiment de dramatism si altul de romantism traverseaza zadarnic sesul de dinaintea sparturi.Ma gandesc ca ar fi fost bine ca in copilaria mea sa fi jucat mai mult "chiloteii".N-as zice ca as cadea ci mai de graba, e frica care se instalase de dinaintea sosirii verii, o frica puternica.Viitorul e dusmanul meu, se aseaza tiptil si din ce in ce mai aprig.E vorba de cariera mea si de acea nevoie omeneaca si neomeneasca de a fi iubit.Cand e cariera, e bacul, admiterea care nu exista, medii cinstite si mici de peste ani.Cand e iubire, visez si eu a un Fat-frumos care sa iubeasca tot ceea ce sunt si in inseraraile trazii, dealminteri ca aceasta, sa alergam pe culoarul necunscut pe care stelele il croiesc in larg.
Dat fiind ca peste prezent nu poate trece nici macar un pui de gandac, nu pot nici eu trece si deci raman aici si acum.Mi se pare ca am uitat sa ma gandesc la literatura care creste minti, istincte si sentimente, pictura care intodeauna transforma uratul in frumos, oamenii saraci pe care ii iubesc in necunoscutul lor, natura si mai cu seama margaretele, alergatul si canii care se iau dupa mine si multe altele.
Acum pare ca miroase a ploaie.Aerul e destul de rece, iar agrafa din par a cazut peste furnicile atipite.Se inoptase, stiu asta.

Pasi spre viata

Se spune ca nasterea e inceputul unei vieti.Insa ce faci atunci cand o anumite parte din tine e bolnava, absenta sau nedezvoltata, ce faci atunci cand te nasti intr-o tara care nu poate sa contribuie la existenta ta, ce faci atunci cand te nasti intr-o familie iresponsabila sau cand intr-o anumita perioada a vietii se intampla ceva inevitabil.Raspunsul e nul.Atunci trebuie sa credem in predestinare?
Uni oameni traiesc datorita ambitiilor proprii, altii traiesc cu apa si aer.De ce exista aceasta diferenta?
Cu siguranta ca nu putem gasi raspunsuri, mintea noastra e mult prea limitata.Insa putem sa facem pasi spre viata celor ce nu au primit-o in dar.MMm..nu au primit-o in dar?spun asta pt ca in conceptia noastra problema despre viata usoara sau dificila nu poate fi conceputa decat rare ori.
Din fericire exista numeroase organizatii sau grupe de oameni care desfasoara actiuni de caritate indemnandu-ne pe noi, oameni obisnuiti, sa contribuim cu diferite mijloace la vietiile celor nevioasi.
Insa eu cred ca si in mintea noastra ar trebui sa fie elabora o "actiune" pt ajutorare a acestori vieti fara de speranta.Cum?
Consider ca totul incepe de la viata personala.Daca noi ne cunoastem pe noi insine si ne caracterizam intr-un mod sincer, daca dorim sa traim si pt altii, daca stim ce nevoi sunt si cum sa le combatem, daca traim modest am pasit numai prin cateva aspecte prin care am putea da viata din viata noastra.

Vise

Uneori...

Uneori soarele rasare imediat dupa ploaie.Uneori stropi cad, alteori razele se nasc.Uneori stropi sunt verzi, altori roz.Uneori cerul e senin, alteori e la fel de innorat.Uneori nori fug si razele atipesc.Uneori trandafiri se deschid mai tare.Uneori pamantul e inundat de vraja ploii.Uneori iarba creste mai mult.Uneori tot iarba se ineaca.Uneori oamenii stralucesc deasupra curcubeului, alteori curcubeul stropeste cu rosu oamenii.Uneori brazi se satura.Uneori copii plang.Unori umbrelele se cearta.Uneori vantul se strecoara prin firele de par.Uneori razele se foiesc prin stropii de pe fata abatuta.Uneori prietenii trebuie sa plece.Uneori trandafiri se fac din rosu albastrii.Uneori poti sa spui orice.Uneori ploaia nu se opreste.Uneori te lupti.Uneori nu poti trece prin ploaie.Uneori nu sunt stele.Uneori nu poti cauta bucuria.Uneori fluturii se aseaza pe umerii mei.Uneori nisipul marii e marcat de pasi mici si mari.Uneori marea aplauda cerul.Uneori muntii si norii sunt dusmani.Uneori norii imbratiseaza floarea-albastra.Uneori peretii isi pierd culoarea.Uneori veverita se ascunde.Uneori oamenii plang.Uneori Dumnezeu e acolo, alteori e aici.Uneori oamenii nu-L gasesc.Uneori e prea sfant sa-L putem atinge.Uneori e prea fericit sa-I putem fura mana.Uneori e prea prietenos sa-I putem vorbi.Uneori e prea bun sa-L putem ignora.Uneori e prea drept sa putem sa ne ascundem.Uneori inima-I bate prea tare pt noi sa nu-I putem spune te iubesc.Uneori ne fura dorintele si pune in loc planurile Lui.Uneori ne inconjoara cu pace.Uneori ne saluta.Uneori ne atinge.Uneori isi tine mana pe umarul nostru.Uneori tace, alteori vorbeste.Uneori plange.Uneori se ascunde.Uneori noi spunem uneori si Dumnezeu spune totdeauna sunt cu voi.

cu fotografia....

Sunt cea "cu fotografia".Asez mereu aparatul in maini cu un sentiment de placere, de multe ori enervant.Stau zeci de secunde pe o fotografie, ma uit atenta la orice detaliu.Imi place.
Uneori chiar sunt acuzata de imprecizie si necunostiinta.Insa invat din greseli si privesc cu aceiasi pasiune aparatul de fotografiat.
E ceva intodeauna, e o amintire pt ceva ce am trait candva, e o poveste scrisa in fotografii asezate intr-un album de multe ori vechi si patat.E ceva din noi.

I miss you, Justine Henin!!

Cateodata, nostalgia face bine.Justin Henin este jucatoarea mea preferata din tenisul mondial, chiar daca s-a restras in aprilie, anul trecut.Imi place pentru ca munca, pasiunea, generozitatea si de ce nu frumusetea ei erau si sunt de neinlocuit.As vrea sa o mai vad jucand....

Ce este primavara?

Un picur de ploaie ars de soare, o stea in ziua mare, o floare timida, un triumfator fir de iarba, un cretuliu norisor, un fruct nou nascut, o stanca cu zapada si flori, o padure cu frunze uscate si iarba verde, un izvor si o trestie, o gaza, o pasarica glumeata, un caine jucaus, o floare de cires si un capsune in mainele unor indragostiti, un vant mangaietor, o ramura de finic, un gheozdan aruncat pe banca si un copil alergand in aglomerarea razelor de soare, un miros de prospetime, un avatar si un status optimist, vioara visurilor noastre, strigatul dorintelor, alegoria dulce-amar,o insiruire de pasi grabiti, calatorii spre capitale si parcuri nationale, tendinte noi in pictura si muzica...un om zambind si o natura in delir.

Aglomerat de vise

In rasucirea zilei de ieri, am prins o clipa de luciditate, printre degetul mare si cel aratator.Ma jucam pe margini de lac ori mare, pe coaste si in carti cu coperti roase..de-a visare.Ma jucam cand dintr-o dsta, pe un fundal de respiratii asurzinde, un milionar, aflat langa mine, rosteste raspicat si tare urmatoarea sintagma personalizata:"Bani nu mi-au adus fericirea!"Dupa o incercare indelungata de a exemplifica si a explica aceasta afirmatie incheie cu ochii cufundati in lacrimi, cam asa:"Eu, am pret numai in ochii Creatorului meu si a familiei mele!"
"Aglomerata" de vise despre fericire si dragoste, pret si frumusete, avutie si semnificatie mi-am aplecat gandul intr-o "pauza" a realitatii.Nu mi-am dorit bogatie, dar mi-am dorit frumusete, semnificatie si iubire.Am inversat termenii si am repetat in nenumarate randuri asta:"Frumusetea,semnificatia si iubirea nu aduc fericirea!!"Oare poate fi adevarat?oare cineva a experimentat asta?
Gadul imi zboara la Cel care avea sa schimbe cursul istoriei si..zic eu, cursul dorintelor efemere.Da, El este primul si singurul "om sfant", fara pata.
Am lasat ca "pauza" realitatii sa continue.

Weather report

Weather report
~BJ Gallagher

"Any day I'm vertical
is a good day"
...that's what I always say.

If you ask me,
"How are you?"

I'll answer, "GREAT!"
because in saying so,
I make it so.

When Life gives me dark clouds and rain,
I appreciate the moisture
that brings a soft curl to my hair.

When Life gives me sunshine,
I gratefully turn my face up
to feel its warmth on my cheeks.

When Life brings fog,
I hug my sweater around me
and give thanks for the cool shroud of mystery
that makes the familiar seem different and intriguing.

When Life brings snow,
I dash outside to catch the first flakes on my tongue,
relishing the icy miracle that is a snowflake.

Life's events and experiences
are like the weather -
they come and go,
no matter what my preference.

So, what the heck?!
I might as well decide to enjoy them.

For indeed,
there IS a time for every purpose
under Heaven.

And each season brings its own unique blessings.

Soricelule!!

Astazi soricelul meu s-a tot jucat pe niste foi cu litere si imagini, agatate si lipite de un ecran.Pe o foaie indoita la capete si colorata viu s-a gandit sa se intinda.Dupa un somnic indelungat se gandeste sa mai rontaie cate ceva pt ca stomacul facea mare galagie.Si rontaie iar, foi dupa foi."Chitz, chitz vreau sa stau aici"isi spuse el cu ochii mari atintiti spre foaie.Da, soricelul meu si-a gasit locul.
De ceva timp e acolo, tace si nu spune nimic.
A inceput sa zgaraie, incet si fara galagie,acea foaie.Am tras cu ochiul si pare ca sunt litere,..de tipar cred.
"Soricelule!soricelule!....multumesc, multumesc!!"am exclamat eu.El n-a stiut sa-mi inteleaga cuvintele, dar m-am dus langa el, l-am luat in mana si l-am mangaiat.
Cu ceva timp in urma a mai stat aici, i-a placut!Se juca cu litere si poze.Literele le aseza pe foaie si apoi le potrivea, iar pozele le lipea cu lipici.
As vrea sa-l pot intreba de ce a plecat pt ca acum sa-l pot face sa se simta bine aici, dar nu pot, el nu ma intelege.Singurul lucru pe care il intelege e prezenta mea.Voi sta aici, macar pt o vreme.
Ii voi spune povesti, ii voi da sa manance bunatati, ii voi face un culcus special,..pentru o vreme.

Oameni mari.

Sunt zile reci.O prajiturica cu fructe si alta cu ciocolata dansau.O sticla de Cola inxearca a fi bauta.Fete pe canapea intr-o cofetarie simpla si mereu cu miros dulce, patrunzator.
In linistea serii se ascult povesti reale, dar pline de culoare.
Jocul gandurile naive se spune ca ar trebui sa dispara odata cu implinirea varstrei de maturitate.Sunt dintre cei mari acum si pare-mi-se ca speranta si increderea de sine cresc, uitandu-i pe cei ce soptesc in nenumarate feluri cuvinte de rau.Ma ridic pe tocuri ca sa vad cu coada ochiului tot ce se petrece ca mai apoi cu degetul aratator sa atentionez, iar cu minte si suflet sa desfac firul in patru...ba chiar in opt.
E o armonie perfecta intre vise si reaiitate. Se naste ceva ce, cineva va numi schimbare..atunci cand voi fi eu si cu putina aroma de..cafea.
Am trait cu o necunoasterea permanenta a Adevarului ce se naste dintr-o putere inexplicabila si cu o cunoastere prematura, neinteleasa a fiintei mele.Acum parca piciorul se desprinde de pe campii, sare peste ape si se agata de stanci incercand sa nu cada cu primul val de vant, privind in jur si in sus cu intelepciune.

Dansul baloanelor.

Dansul baloanelor este jocul meu preferat.Instructiuni pt cei interesati(se joaca inainte de masa!!): se leaga un balon de piciorul fiecaruia si obiectivul jocului este sa spargi baloanele celorlalti, straduindau-te sa nu lasi pe nimeni sa sparga balonul tau.Ultima persoana care ramane cu balonul intact castiga jocul.(de preferat sa fie un grup cat mai mare de oameni)Trebuie sa privesti pe ceilalti jucatori ca fiind niste inamici care trebuie invisi, descalificati.Este greu sa castigi.Chiar si cei care stau pe margine vor avea aceeasi soarta.
Atunci cand acest joc este jucat in randul copiilor cu hadicam mental posibil sa se intample cu totul altceva si anume.. sa se ajute unii pe altii sa sparga baloanele, iar la sfarsit toata lumea sa se bucure.
In fiecare zi suntem obligati sa alegem unul din aceste jocuri.Pe care il alegem?..as vrea si eu sa am ce are acea persoana, as vrea sa fiu cel care se afla in centru atentiei, as vrea ..si oare nu ar trebuii sa fim acei copii cu hadicap mental fata de restul lumii in acesta privinta??

A fi ales.

"Sentimentul ca esti ales este unul din cele mai frumoase daruri pe care le da dragostea celui prea iubit.Acest lucru inseamna ca cineva ma vede ca pe o persoana unica.Cineva crede ca am o contributie semnificativa de adus.
Pe de alta parte nu exista durere mai mare ca aceea de a nu fi ales:"Toata viata mea am fost ales ultimul.Aceasta e problema mea..De ce nu se atarna o tablita pe spatele meu pe care sa scrie -Respins. Ultimul care alege, sa ma aleaga pe mine"
A fi ales inseamna aproape intodeauna a fi ales in dauna altcuiva.A fi ales inseamna a fi mai bun decat cineva sau a fi superior, a fi un obiect care starneste gelozie, a fi preferat.Goana dupa a deveni cel ales este o adevarata competitie, iar premiul de consolare pt cei care pierd este o creatura malefica numita invidie.Numai printesele si altetii remarcabili se pot inscrie.Papusile de carpa nu au ce cauta aici.
Voi fi ales sau voi fi respins?
Valoarea alegerii depinde de cat de multi sunt respinsi.("Dragostea mai presus de ratiune" de John Ortberg.)

Un Mihai Eminescu..

Un Mihai Eminescu..

Se aduna un inger-
Si-mi spune cu ardoare, in tainica noapte,
Taci, taci scumpa zambire!!
Cu glas angelic, domnitza sopteste:
Mihai Eminescu, o dulce ce-mi esti!un poet!!

Crăiasa din poveşti

Neguri albe, strălucite
Naşte luna argintie,
Ea le scoate peste ape,
Le întinde pe câmpie;

S-adun flori în şezătoare
De painjen tort să rumpă,
Şi anină-n haina nopţii
Boabe mari de piatră scumpă.

Lângă lac, pe care norii
Au urzit o umbră fină,
Ruptă de mişcări de valuri
Ca de bulgări de lumină,

Dându-şi trestia-ntr-o parte,
Stă copila lin plecată,
Trandafiri aruncă roşii
Peste unda fermecată.

Ca să vad-un chip, se uită
Cum aleargă apa-n cercuri,
Căci vrăjit de mult e lacul
De-un cuvânt al sfintei Miercuri;

Ca să iasă chipu-n faţă,
Trandafiri aruncă tineri,
Căci vrăjiţi sunt trandafirii
De-un cuvânt al sfintei Vineri.

Ea se uită... Păru-i galben,
Faţa ei lucesc în lună,
Iar în ochii ei albaştri
Toate basmele s-adună.

A gift for me?

Ma uitam, astazi, la televizor, caci trupul imi era complet amortit de calmante ce au patruns fara vreo intrebare in mine.Era o emisiune pe "Euforia Tv", zic eu interesanta, un reality show de altfel.Cateva fete se luptau pt a castiga un inel cu diamant.Au trecut prin mai multe probe, printre care aveau de adresat o declaratie de dragoste domnului care va oferi acel inel uneia dintre ele. Era un domn italian, per ansamblu parea a fi pictat intr-un tablou care infatisa boerimea secolelor trecute.Toate bune si frumoase pana in momentul in care acesta urma sa elimine pe cea care a reusit sa-l impresioneze cel mai putin.Insa inainte de acest moment cufundat in emotii, sublineaza un adevar dureros si anume: toate ati spus ca vreti ceva de la mine si nu oferiti nimic in schimb(subinteles).A fost eliminata o tipa dragutza, dar care nu parea interesata de aceasta proba.Emisiunea probabil ca a continuuat, insa eu am oprit televizorul, din lipsa de...cultura.Intodeauna ne dorim sa primim ceva ori material, ori emotional, relational si consideram ca meritam sa primim pt ca am oferit.Acum realizez cu ajutorul acelor fete copile, cu nume si trup de printzese, ca sunt TREI categorii de asa zisa oferta dorita: una primesc pt ca dau, alta ca primesc fara sa dau nimic in schimb si ca primesc ceva pt care ofer ALTCEVA.Aceasta din urma e parca mai complicata doarece suntem pe o cale ce se indreapta spre o campie in gloria ei, cu cereale crude si sanatoase, iar noi vrem sa o luam pe o alta cale cu munti stancosi, inzapezititi si cu o altitudine care aduce cerul pe pamant.Vreau sa spun ca intodeauna lucrurile noastre sunt mai complicate, DAr cer simplitatea comuna pe care de altfel o am, o avem.Capsuna e roz in forma de inimioara cu un gust placut.Aceste doua, gustul si forma, culoarea denota un alt lucru care ne caracterizeaza si anume credem ca am oferit ce trebuia pt acel ceva care ni-l doream in asa fel incat cele doua sa formeze un intreg.Ne luptam pt a castiga un premiu indiferent cum si daca realizam sau nu, pt ca ne dorim importanta personalitatii noastre.Vom fii eliminati din jocul "societatea" daca nu jucam conform regurilor stabilite de noi.

Sase mii de cuvinte.

Ceva din mine.

Sunt zile "albe" care imi stau in fata. Sase s-au dus. Am ales neprevazutul pt un sfarsit nesigur.O tinta astepta siguranta. Fiecare zi se naste din placerea visari mele. Un maine asteapta schimbarea muta. Sunt anotimpuri, strazi, prieteni si apartamentul meu.
Un cantec de dorinte se-nalta sus. Un vis a ucis anul trecut timpul si spatiul. S-au implinit intr-un univers individual, dar au coborat pe Pamantul tuturor, astazi, un 2009. Au inteles ca aici limbajul difera si au ramas neintelese. O piramida efemera se distruge. Bucati cad rand pe rand si realitatea cearta visul.
Un 2009 real, in care diversitatea, dragostea, modestia, cultura si un Dumnezeu al carui sunt sa cante intr-un joc de note si instrumente continuu.

"Lectie inutila de logica"

“ Aşa se întâmplă logic,plecăm şi sosim undeva.Plecăm pentru o clipă, pentru un ceas, pentru o viaţă,poate nu trebuia să plecăm, dar problema nu-i asta,ci faptul că sosim undeva, totdeauna sosim undeva,poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie,nu sosim unde-am vrutdar sosim undeva şi câtă vreme sosim undevatotul e logicchiar dacă logica şi fericirea sunt lucruri total diferite,totuşi am plecat şi am sosit undeva,am greşit drumul, dar am sosit undeva,dar când nu mai sosim nicăieritotul devine ilogic. Spre ce ne ducemdacă nu sosim nicăieri? “Octavian Paler