Cu priceperea mea as vrea sa sparg
minti intelepte si obiecte sunatoare,
sa le prefac in pulbere
daca se poate acum
si nu maine.
Si ce-i prieceprea mea?
un cuvant de-ncurajare,
o mana de-ajutar,
un suras?
de ce oare nu-i un cantec,
o pictura,
cunostiinte si idei stralucitoare?
Ma apropiu de inima mea
si privesc atenta-n ea:
tesatura cu tesatura,
artera cu artera...
Eu vad ca locul lor nu le-as putea preschimba.
Asa nici priceperea mea nu ar putea fi mai mare,
mai luminata
caci ea este pentru cei ce au nevoie
si nu pentru mine -
un cantar de adorare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu