marți, 30 decembrie 2008

Cocos, migdale si lamaie.

O nota suna de acolo, o alta suna de dincolo...lumini se aprind pe rand si inimi se incalzesc de Sarbatori.
Craciunul a trecut si anul nou e in prag. E sarbatoare, inca inimile sunt calde. Case primitoare stralucinde, cadouri cu fundita rosie si aurie,.. totul pare atat de bun si bine.
Miroase a parfum de portocale si lumanari ard in taina noptii. In iubire sad ganduri si de undeva, in departe se nascocesc vise care se aprind in realitate astazi. Acum iubesti caci in ura haina nu e bine a fi imbracat, dara e sarbatoare si stele-ti sunt in cap.
Urchea in galagie si graba suprvietuieste caci un maine este altul si azi este unul.
Pasi incurcati si priviri in rece noapte se opresc, iar mintile sunt duse spre o dorinta lumeasca..sa dau si sa fiu bun de Craciun imi ajunge acum sunt dupa si anul nou devine acelasi nou, o nebunie efemera.
Placuta e mancarea si bautura da, eu sunt un stol de placeri si intr-o cutie cu oglinzi la colturi stau.Sa ma afund pot dar sa ma inalt ba, caci tavan mi-am construit dininainte sa ma nasc.
Cu cocos, migdale si lamaie imi stropesc rutina ce-i place de mine.Dar parca pe acelasi azi il vreau altfel...un cocos, o migdala si o lamaie in esenta.

miercuri, 3 decembrie 2008

Teza la limba engleza.

Scriu acum cand imi vad pixul pe foaia intitulata"Lucrare scrisa la limba engleza" stand pe loc si cu prea putina cerneala.
Da, maine am teza la engleza si e tare greu.Rasfoiesc cartea, caietul si mainile imi sunt in alerta continua, cauntand.Iar mintea memorand ultimile detalii si sunt noi din minut in minut.Nu e un fapt divers ci e ceva ce da semnificatie vietii de elev, teza.Oricare materie ar fi e greu cand gura si mintea intr-un ciclu infinit rostesc"to have, to learn or to write".Ma doare capul si stomacul e plin cu mamarutze rosi, o de ar fi verzi ce bine ar fi!!
Stau in noapte tarziu si mintea proceseaza ca o banda de caseta rupta sau ca un CD zgariat introdus intr-un cd-rom nou noutz.As vrea sa am o memorie de vultur, dar nu de pisicutza impaiata...ori da, acum nu mai pot schimba, datoria imi este de a invata asa cum pot mai mult si mai bine.
Si ce bine e cand imi aduc aminte ca elevi nu suntem pana murim ci oameni.