Oameni mari.

Sunt zile reci.O prajiturica cu fructe si alta cu ciocolata dansau.O sticla de Cola inxearca a fi bauta.Fete pe canapea intr-o cofetarie simpla si mereu cu miros dulce, patrunzator.
In linistea serii se ascult povesti reale, dar pline de culoare.
Jocul gandurile naive se spune ca ar trebui sa dispara odata cu implinirea varstrei de maturitate.Sunt dintre cei mari acum si pare-mi-se ca speranta si increderea de sine cresc, uitandu-i pe cei ce soptesc in nenumarate feluri cuvinte de rau.Ma ridic pe tocuri ca sa vad cu coada ochiului tot ce se petrece ca mai apoi cu degetul aratator sa atentionez, iar cu minte si suflet sa desfac firul in patru...ba chiar in opt.
E o armonie perfecta intre vise si reaiitate. Se naste ceva ce, cineva va numi schimbare..atunci cand voi fi eu si cu putina aroma de..cafea.
Am trait cu o necunoasterea permanenta a Adevarului ce se naste dintr-o putere inexplicabila si cu o cunoastere prematura, neinteleasa a fiintei mele.Acum parca piciorul se desprinde de pe campii, sare peste ape si se agata de stanci incercand sa nu cada cu primul val de vant, privind in jur si in sus cu intelepciune.