Ce-mi incanta inima!

1.Ma opresc din loc, ele ma opresc din loc...lucrurile care-mi incanta inima. Vineri seara am urmarit un interviu cu Angela Ghiorghiu si sambata seara ice dance cu Charlie White si Mery Davis. Ce frumos, ce uimitor! Am oprit ceasul si am stat ascultand cuvinte spuse din suflet pentru sufletele oamenilor. Opera te linisteste, e un leac pentru suflet, vandut ieftin. Asta spunea ea. Spun ea pentru ca, ea nu-si cereseste politetia prin media, ci ea cu vocea-i calda si duioasa te imbie cu muzica. Atat si suficient. Ibuprofenul e scump la fel precum O habanera pe care o asculti si o lasi sa te patrunda in intregime. In ziua de sambata cand gemea frigul, m-am oprit dinnou in fata micului ecran. Erau doi oameni care patinau pe gheta. Expresivitatea lor si lejerita cu care isi croiau pasi pe gheata m-au uimit. Vroiam sa fiu acolo, dar m-am oprit aici sa traiesc din cele oferite de ei. Minunat!

Sunetul viori.

Din orice se poate naste un sunet, din orice poti auzi o vioara catand, din oricine poti face fratele viori, tu si eu suntem ascultatorii, scena e in spatele cortinei... toate intr-o viata de om. O frunza cazanda, o nota ascultanda, Un cer portocaliu in matinal, Un batran cu parul alb fotografiind copacul plangacios, O batranica citind printre arbori si arbusti alesi, O pasarica zgribulita, o un pompier grabit... toate in bataia unei inimi de om. Cercei in forma de floricica canta, Ursuletul Barni trage din ochi, Biscuiti Tuc se agata de buzunar de doua ori, Ceaiul de zmeura imi incalzeste trupul, Foile din caiet se scriu cu bagare de seama... toate acestea intr-o zi minunata a unui om. Toate aceste ca un sunet de vioara ma linistesc si ca un ceasornicar ma repara.

Cu ochii deschisi.

E aproape un an decand...am postat ultimaoara.Acum ma apropiu cu acelasi gand tomnatic, o frunza. O frunza strivita in picioarele-mi grabite ma aduce cu remuscare pe acest blog. Uitasem parca ca o litera pusa impreuna cu o alta litera si o alta pot compune cuvantul. Ce e cuvantul?as spune ca e armonia dintre suflet si creier. Insa cuvantul scris are un plus de o foaie, un pix, o cutie sau in raft pt pastrare. Asadar revenind la anul care a trecut nevazut de Cuvantul scris as vrea sa spun ca a fost incarcat de activitati profane, de scoala. Scoala poate aduce beneficii majore sau mai bine spus iti poate aigura existenta prin recompensa banului. Am realizat ca acest lucru este departe de ceea ce imi doresc. Dorinta mea este aceea de a-mi lasa sufletul sa danseze, de a nu-l opri nici in ploaie si nici pe soare. Vreau sa spun ca nu imi cade bine sa privesc gratii, imi cade bine sa privesc largul universului. Da, vreau sa ies la loc larg. Vreau sa ma tolanesc pe pat si sa citesc mult. Vreau sa adorm pt a-mi hrani mintea caci numai asa mintea se poate hrani. Apoi vreau sa ma trezesc de acorduri de chitara sau daca nu sa fiu arsa de soare. Vreau sa propasesc spre libertatea de a gandi si a face. Trecand la ce inseamna a gandi explic ca a gandi inseamna a nu pune gandul intre doua idei, inseamna a pune gandul intr-o idee unanima. Iar a face inseamna a pasi pe o singura carare. Spun asta pt ca sunt un om simplu. M-am regasit asa in putinele articole scrise pe acest blog. Sunt simplu pt ca nu sunt genial. Geniali merg pe doua carari sau gandesc in doua parti diametral opuse. Prin urmare simplitate e bucuria sufletului, genialitatea e bucuria mintii, Sunt un om pt suflet. Gandesc mai putin si simt mai mult. Sunt lamurita de ceea ce am spus mai devreme. As vrea sa spun ca blogul acesta va fi scris, dar poate ca as minti pt ca s-ar prea putea sa-mi las acasa, de multe ori sufletul pt ca lumea in care traiesc imi spune sa fiu rationala pt prosperitatea. Eu insa sper sa aduc prosperitatea intr-o lumea a simtului.

Protejat de o frunza.

Putem incerca dragostea lui D-zeu printr-o frunza. In ea vom gasi culoare. In culoare incurajare. In incurajare viata. In viata universul. In univers frumusetea. In frumusete pace.

O ascultare inramata.

Uneori urechia percepe sunete mult prea inalte pentru suflet. Uneori sufletul se inseala. Alteori mintea ramane inchisa intr-o cutie de fier purpurie. Astfel trecutul, prezentul si viitorul raman niste simple elemente decorative. Totul devine bizar, de neinteles. O ascultare inramata, o ascultare de si pentru oameni intr-un nimic onest cu totul egoist si ireal. Pare abstract, insa e evident cum nu ne mai regasim in noi insine, cum cautam sa devenim ceea ce nu putem fi, cum cautam sa daruim ceea ce nu putem avea, cum invatam ceea ce nu putem practica, cum cumparam ceea ce ne apartine, cum stergem cu buretele ceea ce nu poate fi indepartat prin cuvinte, cum rupem relatii prin fapte neortodoxe totul intr-un lant continuu, neintrerupt de "clasica" omenie. Astfel pierdem intelesul existentei, lasam ca totul sa se scurga prin bogatia culorii si a gustului ajungand in vestejite morminte. Trupul, sufletul si mintea se separa datorita neputintei de a face distinctia intre sentimente si a asculta placutul simplu.

Un ideal sau o realitate?

De fiecare data cand incerc sa scriu ceva, incerc sa ma definesc pe mine insumi.Astazi mai clar ca oricand am reusit.Portretul meu, identitatea mea au cautat standarde pentru toate domeniile.Am construit idealuri ca: frumusete fara cusur, realizari extraordinare, "munti" de cultura.Si nici unul dintre aceste idealuri nu-mi dadeau valoare.Unul dintre motive era incapacitatea de a ajunge acolo.Pe toti ii consideram mai buni si mai vrednici.Credeam ca duc o viata linistita, ba mai mult o viata implinita.Abilitatiile lor si indeligenta lor erau obstacole pentru ca eu sa-mi gasesc importanta in lume.Astfel nu reuseam sa inaintez chiar daca proneam cu incredere pentru ca teama de nereusita ma facea sa gresesc.M-am caracterizat de multe ori ca o rata.Totusi, atunci cand ma simteam bine era pentru ca ma regaseam in placeri.Ma intrebam de multe ori de ce ele dispar atat de repede si de ce apar doar atunci cand imi propun sa apara, de ce nu vin de la sine.
Eu sunt cine sunt in ochii lui Dumnezeu.Ce inseamna asta?inseamna ca indentitatea mea este aceea de fiica a lui Dumnezeu, de creatie.
Ma gandesc acum ca-mi va fi greu sa cred intr-o astfel de valoare, dar cred ca poate fi atinsa.Am auzit cazuri care au reusit si acum au parte de o implinire totala.Nu ma refer ca sunt lipsiti de probleme ci ca problemele lor nu sunt obstacole in calea fericirii lor.Ceea ce defineste o viata implinita este o legatura personala, dinamica si plina de iubire cu Dumnezeu prin Fiul Lui, Isus Hristos; patrunderea tainelor Lui Prin Sf.Scriptura; acceptare ajutorului a celor care au o perceptie mai clara a identitatii lor.
Un ideal sau o realitate?

Cuvinte albe si rosi

Am sters iar cuvintele.Mintea mea nega totul.Nu credeam in mine.Ma simteam un vid.Locul meu era albul.Am pierdut legatura cu mine.Eu si divinitatea ne-am separat, arta a aburit.
Eu am cazut in neantul lui, a visului.Vietuiam doar.Trupul meu era desprins de suflet.
Cerul si marea, florea si soarele, animele si oamenii existau dincolo de ochii mei.Totul era una, nepriceputul meu.
S-a improscat in mine o nebunie rosie.Nu stiama ce e.Parca intre furnica si rama, glumesc.Somn si activitate.Mi-e dor, mi-e dor sa cant, sa pictez, sa scriu, sa fotografiez, sa alerg, sa caut, sa gasesc, sa iubesc pomii, frunzele, castelele, sarmanii, mi-e dor de mine, de ceea ce am fost candva, nu de mult, dar de dorit si scump.
Ceea ce sunt eu sunt si voi cauta mereu sa fiu un alt eu mai bun, un artist in toate si tot, cu un Dumnezeu aproape.