Peste campii..

Farame de pamant, fire de iarba, tenisi cu sireturi groase, rochie cu fundita rosie, inel pe mana dreapta, parul desfacut, cer senin, cuvinte..
Farame de pamant, fire de iarba, tenisi cu sireturi groase, bluji si camasa in dungulite albastre, mana-n cap, parul bulbucat, cer senin, cuvinte..
Note muzicale sfarama tacerea, nori apar incet, dungulitele de pe camasa se agita, fundita se desface, mana e pe umar, inelul cade-n iarba frageda, din cuvinte s-a facut cuvantul..iubesc.
Peste campii, o poveste incepe a fi scrisa pe un carnetel gros, portocaliu, cu foi de orez.O poveste fara inceput, surprinsa undeva departe, sub priviri agitate.Aceasta incepuse atunci si se continua acum sub o liniste magnifica bulversata de un temperament sangvinic si alinata mai apoi de miscari tandre.Sunt doi oameni ce se iubesc.Ei se cautau in nestire, alene prin lume in nenumarate zile, nenumarate cai.Acum agitati de a lor potrivire si de cunoastere absurda stau in camp apoi mai alearga impreuna, iar stau in camp si spun poezii fara rima lasand ca timpul sa se scurga pt a lor povestire.

Se inserase..

Se inserase, se pare, cand mi-a venit cheful de vorbarie.Geamul e deschis si tot e masurat aerul, tastatura face conexiuni cu gandul, iar in imprejurul ei s-au strans furnici venite din pachetul inceput aseara si uitat desfacut..aseara, azi si acum.
Am inceput fara sa stiu despre ce voi scrie, stiu doar ca se inserase.
Poate ca ieri, alaltaieri si in toate celelate zile de dinainte de alaltaieri in mine se dadea o lupta asemanatoare cu luptele din preistorie.Un sentiment de dramatism si altul de romantism traverseaza zadarnic sesul de dinaintea sparturi.Ma gandesc ca ar fi fost bine ca in copilaria mea sa fi jucat mai mult "chiloteii".N-as zice ca as cadea ci mai de graba, e frica care se instalase de dinaintea sosirii verii, o frica puternica.Viitorul e dusmanul meu, se aseaza tiptil si din ce in ce mai aprig.E vorba de cariera mea si de acea nevoie omeneaca si neomeneasca de a fi iubit.Cand e cariera, e bacul, admiterea care nu exista, medii cinstite si mici de peste ani.Cand e iubire, visez si eu a un Fat-frumos care sa iubeasca tot ceea ce sunt si in inseraraile trazii, dealminteri ca aceasta, sa alergam pe culoarul necunscut pe care stelele il croiesc in larg.
Dat fiind ca peste prezent nu poate trece nici macar un pui de gandac, nu pot nici eu trece si deci raman aici si acum.Mi se pare ca am uitat sa ma gandesc la literatura care creste minti, istincte si sentimente, pictura care intodeauna transforma uratul in frumos, oamenii saraci pe care ii iubesc in necunoscutul lor, natura si mai cu seama margaretele, alergatul si canii care se iau dupa mine si multe altele.
Acum pare ca miroase a ploaie.Aerul e destul de rece, iar agrafa din par a cazut peste furnicile atipite.Se inoptase, stiu asta.