Protejat de o frunza.

Putem incerca dragostea lui D-zeu printr-o frunza. In ea vom gasi culoare. In culoare incurajare. In incurajare viata. In viata universul. In univers frumusetea. In frumusete pace.

O ascultare inramata.

Uneori urechia percepe sunete mult prea inalte pentru suflet. Uneori sufletul se inseala. Alteori mintea ramane inchisa intr-o cutie de fier purpurie. Astfel trecutul, prezentul si viitorul raman niste simple elemente decorative. Totul devine bizar, de neinteles. O ascultare inramata, o ascultare de si pentru oameni intr-un nimic onest cu totul egoist si ireal. Pare abstract, insa e evident cum nu ne mai regasim in noi insine, cum cautam sa devenim ceea ce nu putem fi, cum cautam sa daruim ceea ce nu putem avea, cum invatam ceea ce nu putem practica, cum cumparam ceea ce ne apartine, cum stergem cu buretele ceea ce nu poate fi indepartat prin cuvinte, cum rupem relatii prin fapte neortodoxe totul intr-un lant continuu, neintrerupt de "clasica" omenie. Astfel pierdem intelesul existentei, lasam ca totul sa se scurga prin bogatia culorii si a gustului ajungand in vestejite morminte. Trupul, sufletul si mintea se separa datorita neputintei de a face distinctia intre sentimente si a asculta placutul simplu.

Un ideal sau o realitate?

De fiecare data cand incerc sa scriu ceva, incerc sa ma definesc pe mine insumi.Astazi mai clar ca oricand am reusit.Portretul meu, identitatea mea au cautat standarde pentru toate domeniile.Am construit idealuri ca: frumusete fara cusur, realizari extraordinare, "munti" de cultura.Si nici unul dintre aceste idealuri nu-mi dadeau valoare.Unul dintre motive era incapacitatea de a ajunge acolo.Pe toti ii consideram mai buni si mai vrednici.Credeam ca duc o viata linistita, ba mai mult o viata implinita.Abilitatiile lor si indeligenta lor erau obstacole pentru ca eu sa-mi gasesc importanta in lume.Astfel nu reuseam sa inaintez chiar daca proneam cu incredere pentru ca teama de nereusita ma facea sa gresesc.M-am caracterizat de multe ori ca o rata.Totusi, atunci cand ma simteam bine era pentru ca ma regaseam in placeri.Ma intrebam de multe ori de ce ele dispar atat de repede si de ce apar doar atunci cand imi propun sa apara, de ce nu vin de la sine.
Eu sunt cine sunt in ochii lui Dumnezeu.Ce inseamna asta?inseamna ca indentitatea mea este aceea de fiica a lui Dumnezeu, de creatie.
Ma gandesc acum ca-mi va fi greu sa cred intr-o astfel de valoare, dar cred ca poate fi atinsa.Am auzit cazuri care au reusit si acum au parte de o implinire totala.Nu ma refer ca sunt lipsiti de probleme ci ca problemele lor nu sunt obstacole in calea fericirii lor.Ceea ce defineste o viata implinita este o legatura personala, dinamica si plina de iubire cu Dumnezeu prin Fiul Lui, Isus Hristos; patrunderea tainelor Lui Prin Sf.Scriptura; acceptare ajutorului a celor care au o perceptie mai clara a identitatii lor.
Un ideal sau o realitate?