Un Mihai Eminescu..
Se aduna un inger-
Si-mi spune cu ardoare, in tainica noapte,
Taci, taci scumpa zambire!!
Cu glas angelic, domnitza sopteste:
Mihai Eminescu, o dulce ce-mi esti!un poet!!
Crăiasa din poveşti
Neguri albe, strălucite
Naşte luna argintie,
Ea le scoate peste ape,
Le întinde pe câmpie;
S-adun flori în şezătoare
De painjen tort să rumpă,
Şi anină-n haina nopţii
Boabe mari de piatră scumpă.
Lângă lac, pe care norii
Au urzit o umbră fină,
Ruptă de mişcări de valuri
Ca de bulgări de lumină,
Dându-şi trestia-ntr-o parte,
Stă copila lin plecată,
Trandafiri aruncă roşii
Peste unda fermecată.
Ca să vad-un chip, se uită
Cum aleargă apa-n cercuri,
Căci vrăjit de mult e lacul
De-un cuvânt al sfintei Miercuri;
Ca să iasă chipu-n faţă,
Trandafiri aruncă tineri,
Căci vrăjiţi sunt trandafirii
De-un cuvânt al sfintei Vineri.
Ea se uită... Păru-i galben,
Faţa ei lucesc în lună,
Iar în ochii ei albaştri
Toate basmele s-adună.
2 comentarii:
interesant si pe alocuri ciudat blogul tau... dar ciudat in sensul bun(daca este vreunul). recunosc ca uneori nu prea inteleg ce vrei sa zici, dar poate ca eu sunt de vina :P, oricum, ideea e ca imi place... continua :)
dah,...asa e, recunosc..:(.Uneori sunt doar eu cea care intelege...artisti in dulap, pe un raft cu praf:):)
Trimiteți un comentariu