Cocos, migdale si lamaie.

O nota suna de acolo, o alta suna de dincolo...lumini se aprind pe rand si inimi se incalzesc de Sarbatori.
Craciunul a trecut si anul nou e in prag. E sarbatoare, inca inimile sunt calde. Case primitoare stralucinde, cadouri cu fundita rosie si aurie,.. totul pare atat de bun si bine.
Miroase a parfum de portocale si lumanari ard in taina noptii. In iubire sad ganduri si de undeva, in departe se nascocesc vise care se aprind in realitate astazi. Acum iubesti caci in ura haina nu e bine a fi imbracat, dara e sarbatoare si stele-ti sunt in cap.
Urchea in galagie si graba suprvietuieste caci un maine este altul si azi este unul.
Pasi incurcati si priviri in rece noapte se opresc, iar mintile sunt duse spre o dorinta lumeasca..sa dau si sa fiu bun de Craciun imi ajunge acum sunt dupa si anul nou devine acelasi nou, o nebunie efemera.
Placuta e mancarea si bautura da, eu sunt un stol de placeri si intr-o cutie cu oglinzi la colturi stau.Sa ma afund pot dar sa ma inalt ba, caci tavan mi-am construit dininainte sa ma nasc.
Cu cocos, migdale si lamaie imi stropesc rutina ce-i place de mine.Dar parca pe acelasi azi il vreau altfel...un cocos, o migdala si o lamaie in esenta.

Teza la limba engleza.

Scriu acum cand imi vad pixul pe foaia intitulata"Lucrare scrisa la limba engleza" stand pe loc si cu prea putina cerneala.
Da, maine am teza la engleza si e tare greu.Rasfoiesc cartea, caietul si mainile imi sunt in alerta continua, cauntand.Iar mintea memorand ultimile detalii si sunt noi din minut in minut.Nu e un fapt divers ci e ceva ce da semnificatie vietii de elev, teza.Oricare materie ar fi e greu cand gura si mintea intr-un ciclu infinit rostesc"to have, to learn or to write".Ma doare capul si stomacul e plin cu mamarutze rosi, o de ar fi verzi ce bine ar fi!!
Stau in noapte tarziu si mintea proceseaza ca o banda de caseta rupta sau ca un CD zgariat introdus intr-un cd-rom nou noutz.As vrea sa am o memorie de vultur, dar nu de pisicutza impaiata...ori da, acum nu mai pot schimba, datoria imi este de a invata asa cum pot mai mult si mai bine.
Si ce bine e cand imi aduc aminte ca elevi nu suntem pana murim ci oameni.

Am inceput de azi sa colorez

Tacere.Sunet de vioara. Vise incep sa zboare. Le colorez in roz si alb. Adun creione colorate si desenez in fel si chip sufletul. Mai pasul il mai am si apoi am terminat.
Galagie. Inima bate, mintea imi spune ca n-am colorat bine. Eu ma impotrivesc si nu vreau sa sterg. Inima bate si mai tare, apar semene de nesiguranta. Parca vreau sa ma indrept spre a sterge desenul facut, dar acum sunt inca in loc, n-as vrea sa-l schimb.
Tacere si iar galagie. Radiera imi e in mana si ma apuc sa sterg o parte, colorand in negru apoi…sterg iar si colorez in roz si tot asa pana diseara poate.
Nu vreau sa schimb….vreau ca desenul vietii mele sa fie roz. Vreau vise implinite si esecuri la o parte. E oare tot ce vreau prea mult sau prea greu de realizat?Nu, nu D-zeu a desenat conturul eu trebuie sa desenez continutul.Ce munca simpla!!dar oare cata incredere o sa am pana la sfarsit ca, D-zeu a conturat bine viata mea?Voi colora in afara spatiului sau voi colora neuniform?O voi face atunci cand imi las mana sa tremure pe foaie.Am sa o las de multe ori?
Incertitudinea ma cuprinde si eu de abia am pus creionul roz indreptul foii si totusi astazi am reusit sa pun un punct.

Imi permit sa fac o schimbare.

Acum e toamna..frunze cad pe jos..iara eu ocolesc drumuri si in vant schimb setul de eroari.
Zile se invart intr-un semicerc..nopti dupa ele..evenimente in ele..oameni pe ele..flori si fulgi sub ele..note si litere cu ele..zambet, lacrima, optimism, pesimism..saritot, calm..dragut, urat,..bun, rau..in cerc, iar deasupra Regele dragostei si a adevarului.
Semicercul se incheie maine sau azi chiar, sau poate mult mai tarziu de prezent.
Pana atunci imi permit sa fac o schimbare..sa visez din nou la stele, dar sa cred ca odata le voi prinde, nu numai atinge.Drumul e altul...e un optimism superb in care viata straluceste in abis.
Asta pt ca viata ce s-a stins nu de mult mi-a aratat ca a reusit sa rupa macar o bucata, din macar o stea.

Viata.

Astazi am aflat ca o viata s-a stins.Acum trei zile am sarbatorit o zi de nastere.Saptamana aceasta obrazul meu a fost brazdat de mii de lacrimi.
Am piedut bani, am pierdut prieteni.
Increderea de sine a alunecat pe un ocean si bucuria parca s-a dus pt todeauna.Caut de mult timp intr-o cutie mica de haine pe cea care ar spune lumea ca mi-ar veni bine, in carti caut informatii cat mai complexe pe care sa le invat pt a fi cineva, caut frumusetea trupului meu pt ca cineva sa ma iubeasca, caut in jur pe cineva care sa-mi dea semnificatie ca sa pot sa-mi aud rasuflarea, caut sa fiu artista, sa pictez, sa cant, sa scriu ca sa primesc admiratie, caut... siguranta.
Viata e ceva ce nu poate fi ignorat.La fiecare puls simt ceva rau ori ceva bun, dar simt ceva, nu pot sa trec cu vederea, sa ignor.Ciudat e insa atunci cand sunt fericita sentimentele bune despre existenta nu sunt.Viata decurge lin, frumos, si sigur.Insa atunci cand sunt probleme uit ca trebuie intai sa traiesc si apoi sa rezolv(daca rezolv intai, teama de nereusita persista).
Am un D-zeu care ma tine de mana(ma pazeste, ma iubeste, imi daruieste, ma invata, ma ajuta, ..) si cu toate acestea ii neg existenta, prin simplu fapt ca nu stiu ce inseamna sa traiesc.
Am sa traiesc intai pt a-I spune da existentei lui D-zeu!

Cu pasi grabiti spre un nou orizont.

Seara asta,
Imi pun pe perete stele,
Seara asta,
Luna o tin in mana,
Seara asta,

Prievesc in sus,
Pun luna pe perete si stelele se aprind.

Caut creionul,
Insemnez cu litere mari nume.
Pe masa
Imprastii frunze, flori si ciocolata
Peretele il umplu cu fotografii,
Caietul il completez.

Seara asta,
Un orizont nou se strecoara
Seara asta,
Pasii se intaresc
Cu ochii privesc
Si cu mana scriu:
Apar in neant si am sa raman la vedere
Intodeauna Eu cer:
Sfintenia si nu fericire
Deci tu clipeste la stele,
Bucurate de ele.
Nu mai scrie triste
Caci in nimic sunet este
Si in sunet este nimic,
Adica sfintenie.

Cunoastere corecta.

De cateva zile in mintea mea se cearta si se impaca gandurile.Astazi, dansele, stateau de vorba la o cafea, dupa ce aseara le-am prins in flagrant la mansarda.In sfarsit o tema comuna atat pt gandurile realiste cat si pt cele de fictiune.
M-am oprit.Le ascultam.Vorbeau despre "comportamentul elevilor din zilele noastre".O tema dezbatuta la orice pas de oameni mai putin iritati sau de oameni obsedati.
Eu insa incerc cu multa grija si precizie sa va spun ceea ce cred eu despre acesta sensibila si importanta tema: avand in vedere ca fac parte din aceasta grupare e necesar sa spun ca ma bucur sa-i apartin, ori daca n-ar fi necesar as evita pt a nu creea confuzii.La scoala, pe strada, in magazine, acasa, in strainatatea comportamentul lor pare sa fie la fel, insa diferenta se face in functie de persoana care ii insoteste sau cu care petrec un anumit interval de timp.Daca este o persoana indragita comportamentul e unul pasnic, respectuos si chiar sensibil, iar daca nu el devine neingrijit.Tinerii si-au uitat identitatea in spatele unei usi masive de culoare bruna.Tot ceea ce fac, fac ori numai pt ei ori numai pt altii.Situatia de mijloc nu intra in ecoatie.Nivelul de inteligenta scade din ce in ce mai mult.Cuvantul prioritate nu poate fi folosit decat daca este vorba de dragoste sau bani.A fi echilibrat inseamna a te situa pe o treapta de un nivel scazut, ori a fi exagerat sau mediocru trece chiar si peste cea mai inalta treapta.A fi responsabil neaga orice functie.A investii in partea spirituala inseamna ca te preocupa sa construesti cosciuguri.A fuma, a te droga, a te imbata, a face sex, a te imbuiba, a slabi si a te sinucide sunt verbe respectate si inepuizabile.Totusi fiecare generatie are partea ei pozitiva.Eu as spune ca astazi se investeste maimult in relatii, talente, sanatate, protectia personala cat si a naturii.
Fiecare ne dorim"o lume mai buna", o visam si o punem in relatia de tip cauza-efect, uitand sa dam valori corecte variabilei de tip y, efect.Astfel in acest domeniu gandurile mele de fictiune au accpetat sa fie puse in umbra si cafeaua a fost bauta impreuna.

Traiesc in mi minor.

Soarele mi-a deranjat visele.Lumina le-a sters mersul lor infinit.Razele puternice le-au sfaramat in bucati de plastic.Azi la amiaz s-au dus.S-au dus atunci cand soarele a intrat in toiul petrecerii.Vorbeau intre ele despre baieti, flori, muzica, literatura, sociologie si pictura...care pe care sa se inalte mai sus, sa se lege unele de altele lasand realitatea in treaba ei.Isi scriau povestea pe suluri arse si atunci cand greseau stergeu cu lacrimi amare.Vorbeau si cantau cantece de copii.Se plimbau pe stanci si priveau la marea albastra de din josul lor.Mancau piersici, ciocolata si sorbeau din vinul dulce amarui.Strigau si se veseleau si nimeni nu le auzea.Dansau, cantau, desenau si culegeau migdale pana cand soarele le-a nimicit fara rusine sau timiditate.
Nu le mai pot gasi.Le tot caut de la amiaz incoace si nu dau de ele.Le vreau inapoi cu tot dinadinsul.Va vreau!Veniti acum!.....Veniti!Si ele nu mai vin.Sa continui a le striga nu mai pot.Le-am pierdut in nestiinta, cand priveam in gol in loc sa le pazesc.Acum realitatea ma soarbe din privire si se simte in largul ei.A intrat in mine.A facut tot ce si-a dorit.Iar eu incerc sa-mi obisnuiesc fiinta cu noul, crunt.
Fiecare miscare de a mea sau de a altora, cadera unui obiect pe podea, calculatorul, mingea batuta de un copil pe trotuar, masina...si tot imi suna diferit. Note muzicale in tonalitati diferite sau aceleasi imi formeaza un nou cantec al vietii.M-am schimbat.Si soarele e un semn poate bun pt viitor, nu pt acum.
Ma lupt sa inteleg de ce visele mele au fost sterse, sa le plang si sa las realitatea sa-mi sune in acorduri line de vioara.