Ce-mi incanta inima!

1.Ma opresc din loc, ele ma opresc din loc...lucrurile care-mi incanta inima. Vineri seara am urmarit un interviu cu Angela Ghiorghiu si sambata seara ice dance cu Charlie White si Mery Davis. Ce frumos, ce uimitor! Am oprit ceasul si am stat ascultand cuvinte spuse din suflet pentru sufletele oamenilor. Opera te linisteste, e un leac pentru suflet, vandut ieftin. Asta spunea ea. Spun ea pentru ca, ea nu-si cereseste politetia prin media, ci ea cu vocea-i calda si duioasa te imbie cu muzica. Atat si suficient. Ibuprofenul e scump la fel precum O habanera pe care o asculti si o lasi sa te patrunda in intregime. In ziua de sambata cand gemea frigul, m-am oprit dinnou in fata micului ecran. Erau doi oameni care patinau pe gheta. Expresivitatea lor si lejerita cu care isi croiau pasi pe gheata m-au uimit. Vroiam sa fiu acolo, dar m-am oprit aici sa traiesc din cele oferite de ei. Minunat!

Sunetul viori.

Din orice se poate naste un sunet, din orice poti auzi o vioara catand, din oricine poti face fratele viori, tu si eu suntem ascultatorii, scena e in spatele cortinei... toate intr-o viata de om. O frunza cazanda, o nota ascultanda, Un cer portocaliu in matinal, Un batran cu parul alb fotografiind copacul plangacios, O batranica citind printre arbori si arbusti alesi, O pasarica zgribulita, o un pompier grabit... toate in bataia unei inimi de om. Cercei in forma de floricica canta, Ursuletul Barni trage din ochi, Biscuiti Tuc se agata de buzunar de doua ori, Ceaiul de zmeura imi incalzeste trupul, Foile din caiet se scriu cu bagare de seama... toate acestea intr-o zi minunata a unui om. Toate aceste ca un sunet de vioara ma linistesc si ca un ceasornicar ma repara.

Cu ochii deschisi.

E aproape un an decand...am postat ultimaoara.Acum ma apropiu cu acelasi gand tomnatic, o frunza. O frunza strivita in picioarele-mi grabite ma aduce cu remuscare pe acest blog. Uitasem parca ca o litera pusa impreuna cu o alta litera si o alta pot compune cuvantul. Ce e cuvantul?as spune ca e armonia dintre suflet si creier. Insa cuvantul scris are un plus de o foaie, un pix, o cutie sau in raft pt pastrare. Asadar revenind la anul care a trecut nevazut de Cuvantul scris as vrea sa spun ca a fost incarcat de activitati profane, de scoala. Scoala poate aduce beneficii majore sau mai bine spus iti poate aigura existenta prin recompensa banului. Am realizat ca acest lucru este departe de ceea ce imi doresc. Dorinta mea este aceea de a-mi lasa sufletul sa danseze, de a nu-l opri nici in ploaie si nici pe soare. Vreau sa spun ca nu imi cade bine sa privesc gratii, imi cade bine sa privesc largul universului. Da, vreau sa ies la loc larg. Vreau sa ma tolanesc pe pat si sa citesc mult. Vreau sa adorm pt a-mi hrani mintea caci numai asa mintea se poate hrani. Apoi vreau sa ma trezesc de acorduri de chitara sau daca nu sa fiu arsa de soare. Vreau sa propasesc spre libertatea de a gandi si a face. Trecand la ce inseamna a gandi explic ca a gandi inseamna a nu pune gandul intre doua idei, inseamna a pune gandul intr-o idee unanima. Iar a face inseamna a pasi pe o singura carare. Spun asta pt ca sunt un om simplu. M-am regasit asa in putinele articole scrise pe acest blog. Sunt simplu pt ca nu sunt genial. Geniali merg pe doua carari sau gandesc in doua parti diametral opuse. Prin urmare simplitate e bucuria sufletului, genialitatea e bucuria mintii, Sunt un om pt suflet. Gandesc mai putin si simt mai mult. Sunt lamurita de ceea ce am spus mai devreme. As vrea sa spun ca blogul acesta va fi scris, dar poate ca as minti pt ca s-ar prea putea sa-mi las acasa, de multe ori sufletul pt ca lumea in care traiesc imi spune sa fiu rationala pt prosperitatea. Eu insa sper sa aduc prosperitatea intr-o lumea a simtului.