luni, 24 noiembrie 2008

Am inceput de azi sa colorez


Tacere.Sunet de vioara. Vise incep sa zboare. Le colorez in roz si alb. Adun creione colorate si desenez in fel si chip sufletul. Mai pasul il mai am si apoi am terminat.
Galagie. Inima bate, mintea imi spune ca n-am colorat bine. Eu ma impotrivesc si nu vreau sa sterg. Inima bate si mai tare, apar semene de nesiguranta. Parca vreau sa ma indrept spre a sterge desenul facut, dar acum sunt inca in loc, n-as vrea sa-l schimb.
Tacere si iar galagie. Radiera imi e in mana si ma apuc sa sterg o parte, colorand in negru apoi…sterg iar si colorez in roz si tot asa pana diseara poate.
Nu vreau sa schimb….vreau ca desenul vietii mele sa fie roz. Vreau vise implinite si esecuri la o parte. E oare tot ce vreau prea mult sau prea greu de realizat?Nu, nu D-zeu a desenat conturul eu trebuie sa desenez continutul.Ce munca simpla!!dar oare cata incredere o sa am pana la sfarsit ca, D-zeu a conturat bine viata mea?Voi colora in afara spatiului sau voi colora neuniform?O voi face atunci cand imi las mana sa tremure pe foaie.Am sa o las de multe ori?
Incertitudinea ma cuprinde si eu de abia am pus creionul roz indreptul foii si totusi astazi am reusit sa pun un punct.

Niciun comentariu: