miercuri, 26 octombrie 2011

Cu ochii deschisi.

E aproape un an decand...am postat ultimaoara.Acum ma apropiu cu acelasi gand tomnatic, o frunza. O frunza strivita in picioarele-mi grabite ma aduce cu remuscare pe acest blog. Uitasem parca ca o litera pusa impreuna cu o alta litera si o alta pot compune cuvantul. Ce e cuvantul?as spune ca e armonia dintre suflet si creier. Insa cuvantul scris are un plus de o foaie, un pix, o cutie sau in raft pt pastrare. Asadar revenind la anul care a trecut nevazut de Cuvantul scris as vrea sa spun ca a fost incarcat de activitati profane, de scoala. Scoala poate aduce beneficii majore sau mai bine spus iti poate aigura existenta prin recompensa banului. Am realizat ca acest lucru este departe de ceea ce imi doresc. Dorinta mea este aceea de a-mi lasa sufletul sa danseze, de a nu-l opri nici in ploaie si nici pe soare. Vreau sa spun ca nu imi cade bine sa privesc gratii, imi cade bine sa privesc largul universului. Da, vreau sa ies la loc larg. Vreau sa ma tolanesc pe pat si sa citesc mult. Vreau sa adorm pt a-mi hrani mintea caci numai asa mintea se poate hrani. Apoi vreau sa ma trezesc de acorduri de chitara sau daca nu sa fiu arsa de soare. Vreau sa propasesc spre libertatea de a gandi si a face. Trecand la ce inseamna a gandi explic ca a gandi inseamna a nu pune gandul intre doua idei, inseamna a pune gandul intr-o idee unanima. Iar a face inseamna a pasi pe o singura carare. Spun asta pt ca sunt un om simplu. M-am regasit asa in putinele articole scrise pe acest blog. Sunt simplu pt ca nu sunt genial. Geniali merg pe doua carari sau gandesc in doua parti diametral opuse. Prin urmare simplitate e bucuria sufletului, genialitatea e bucuria mintii, Sunt un om pt suflet. Gandesc mai putin si simt mai mult. Sunt lamurita de ceea ce am spus mai devreme. As vrea sa spun ca blogul acesta va fi scris, dar poate ca as minti pt ca s-ar prea putea sa-mi las acasa, de multe ori sufletul pt ca lumea in care traiesc imi spune sa fiu rationala pt prosperitatea. Eu insa sper sa aduc prosperitatea intr-o lumea a simtului.

Niciun comentariu: