Pricepere

Cu priceperea mea as vrea sa sparg
minti intelepte si obiecte sunatoare,
sa le prefac in pulbere
daca se poate acum
si nu maine.
Si ce-i prieceprea mea?
un cuvant de-ncurajare,
o mana de-ajutar,
un suras?
de ce oare nu-i un cantec,
o pictura,
cunostiinte si idei stralucitoare?
Ma apropiu de inima mea
si privesc atenta-n ea:
tesatura cu tesatura,
artera cu artera...
Eu vad ca locul lor nu le-as putea preschimba.
Asa nici priceperea mea nu ar putea fi mai mare,
mai luminata
caci ea este pentru cei ce au nevoie
si nu pentru mine -
un cantar de adorare.

Peste campii..

Farame de pamant, fire de iarba, tenisi cu sireturi groase, rochie cu fundita rosie, inel pe mana dreapta, parul desfacut, cer senin, cuvinte..
Farame de pamant, fire de iarba, tenisi cu sireturi groase, bluji si camasa in dungulite albastre, mana-n cap, parul bulbucat, cer senin, cuvinte..
Note muzicale sfarama tacerea, nori apar incet, dungulitele de pe camasa se agita, fundita se desface, mana e pe umar, inelul cade-n iarba frageda, din cuvinte s-a facut cuvantul..iubesc.
Peste campii, o poveste incepe a fi scrisa pe un carnetel gros, portocaliu, cu foi de orez.O poveste fara inceput, surprinsa undeva departe, sub priviri agitate.Aceasta incepuse atunci si se continua acum sub o liniste magnifica bulversata de un temperament sangvinic si alinata mai apoi de miscari tandre.Sunt doi oameni ce se iubesc.Ei se cautau in nestire, alene prin lume in nenumarate zile, nenumarate cai.Acum agitati de a lor potrivire si de cunoastere absurda stau in camp apoi mai alearga impreuna, iar stau in camp si spun poezii fara rima lasand ca timpul sa se scurga pt a lor povestire.

Se inserase..

Se inserase, se pare, cand mi-a venit cheful de vorbarie.Geamul e deschis si tot e masurat aerul, tastatura face conexiuni cu gandul, iar in imprejurul ei s-au strans furnici venite din pachetul inceput aseara si uitat desfacut..aseara, azi si acum.
Am inceput fara sa stiu despre ce voi scrie, stiu doar ca se inserase.
Poate ca ieri, alaltaieri si in toate celelate zile de dinainte de alaltaieri in mine se dadea o lupta asemanatoare cu luptele din preistorie.Un sentiment de dramatism si altul de romantism traverseaza zadarnic sesul de dinaintea sparturi.Ma gandesc ca ar fi fost bine ca in copilaria mea sa fi jucat mai mult "chiloteii".N-as zice ca as cadea ci mai de graba, e frica care se instalase de dinaintea sosirii verii, o frica puternica.Viitorul e dusmanul meu, se aseaza tiptil si din ce in ce mai aprig.E vorba de cariera mea si de acea nevoie omeneaca si neomeneasca de a fi iubit.Cand e cariera, e bacul, admiterea care nu exista, medii cinstite si mici de peste ani.Cand e iubire, visez si eu a un Fat-frumos care sa iubeasca tot ceea ce sunt si in inseraraile trazii, dealminteri ca aceasta, sa alergam pe culoarul necunscut pe care stelele il croiesc in larg.
Dat fiind ca peste prezent nu poate trece nici macar un pui de gandac, nu pot nici eu trece si deci raman aici si acum.Mi se pare ca am uitat sa ma gandesc la literatura care creste minti, istincte si sentimente, pictura care intodeauna transforma uratul in frumos, oamenii saraci pe care ii iubesc in necunoscutul lor, natura si mai cu seama margaretele, alergatul si canii care se iau dupa mine si multe altele.
Acum pare ca miroase a ploaie.Aerul e destul de rece, iar agrafa din par a cazut peste furnicile atipite.Se inoptase, stiu asta.

Pasi spre viata

Se spune ca nasterea e inceputul unei vieti.Insa ce faci atunci cand o anumite parte din tine e bolnava, absenta sau nedezvoltata, ce faci atunci cand te nasti intr-o tara care nu poate sa contribuie la existenta ta, ce faci atunci cand te nasti intr-o familie iresponsabila sau cand intr-o anumita perioada a vietii se intampla ceva inevitabil.Raspunsul e nul.Atunci trebuie sa credem in predestinare?
Uni oameni traiesc datorita ambitiilor proprii, altii traiesc cu apa si aer.De ce exista aceasta diferenta?
Cu siguranta ca nu putem gasi raspunsuri, mintea noastra e mult prea limitata.Insa putem sa facem pasi spre viata celor ce nu au primit-o in dar.MMm..nu au primit-o in dar?spun asta pt ca in conceptia noastra problema despre viata usoara sau dificila nu poate fi conceputa decat rare ori.
Din fericire exista numeroase organizatii sau grupe de oameni care desfasoara actiuni de caritate indemnandu-ne pe noi, oameni obisnuiti, sa contribuim cu diferite mijloace la vietiile celor nevioasi.
Insa eu cred ca si in mintea noastra ar trebui sa fie elabora o "actiune" pt ajutorare a acestori vieti fara de speranta.Cum?
Consider ca totul incepe de la viata personala.Daca noi ne cunoastem pe noi insine si ne caracterizam intr-un mod sincer, daca dorim sa traim si pt altii, daca stim ce nevoi sunt si cum sa le combatem, daca traim modest am pasit numai prin cateva aspecte prin care am putea da viata din viata noastra.

Vise

Uneori...

Uneori soarele rasare imediat dupa ploaie.Uneori stropi cad, alteori razele se nasc.Uneori stropi sunt verzi, altori roz.Uneori cerul e senin, alteori e la fel de innorat.Uneori nori fug si razele atipesc.Uneori trandafiri se deschid mai tare.Uneori pamantul e inundat de vraja ploii.Uneori iarba creste mai mult.Uneori tot iarba se ineaca.Uneori oamenii stralucesc deasupra curcubeului, alteori curcubeul stropeste cu rosu oamenii.Uneori brazi se satura.Uneori copii plang.Unori umbrelele se cearta.Uneori vantul se strecoara prin firele de par.Uneori razele se foiesc prin stropii de pe fata abatuta.Uneori prietenii trebuie sa plece.Uneori trandafiri se fac din rosu albastrii.Uneori poti sa spui orice.Uneori ploaia nu se opreste.Uneori te lupti.Uneori nu poti trece prin ploaie.Uneori nu sunt stele.Uneori nu poti cauta bucuria.Uneori fluturii se aseaza pe umerii mei.Uneori nisipul marii e marcat de pasi mici si mari.Uneori marea aplauda cerul.Uneori muntii si norii sunt dusmani.Uneori norii imbratiseaza floarea-albastra.Uneori peretii isi pierd culoarea.Uneori veverita se ascunde.Uneori oamenii plang.Uneori Dumnezeu e acolo, alteori e aici.Uneori oamenii nu-L gasesc.Uneori e prea sfant sa-L putem atinge.Uneori e prea fericit sa-I putem fura mana.Uneori e prea prietenos sa-I putem vorbi.Uneori e prea bun sa-L putem ignora.Uneori e prea drept sa putem sa ne ascundem.Uneori inima-I bate prea tare pt noi sa nu-I putem spune te iubesc.Uneori ne fura dorintele si pune in loc planurile Lui.Uneori ne inconjoara cu pace.Uneori ne saluta.Uneori ne atinge.Uneori isi tine mana pe umarul nostru.Uneori tace, alteori vorbeste.Uneori plange.Uneori se ascunde.Uneori noi spunem uneori si Dumnezeu spune totdeauna sunt cu voi.

cu fotografia....

Sunt cea "cu fotografia".Asez mereu aparatul in maini cu un sentiment de placere, de multe ori enervant.Stau zeci de secunde pe o fotografie, ma uit atenta la orice detaliu.Imi place.
Uneori chiar sunt acuzata de imprecizie si necunostiinta.Insa invat din greseli si privesc cu aceiasi pasiune aparatul de fotografiat.
E ceva intodeauna, e o amintire pt ceva ce am trait candva, e o poveste scrisa in fotografii asezate intr-un album de multe ori vechi si patat.E ceva din noi.