Ceva din mine.

Sunt zile "albe" care imi stau in fata. Sase s-au dus. Am ales neprevazutul pt un sfarsit nesigur.O tinta astepta siguranta. Fiecare zi se naste din placerea visari mele. Un maine asteapta schimbarea muta. Sunt anotimpuri, strazi, prieteni si apartamentul meu.
Un cantec de dorinte se-nalta sus. Un vis a ucis anul trecut timpul si spatiul. S-au implinit intr-un univers individual, dar au coborat pe Pamantul tuturor, astazi, un 2009. Au inteles ca aici limbajul difera si au ramas neintelese. O piramida efemera se distruge. Bucati cad rand pe rand si realitatea cearta visul.
Un 2009 real, in care diversitatea, dragostea, modestia, cultura si un Dumnezeu al carui sunt sa cante intr-un joc de note si instrumente continuu.

"Lectie inutila de logica"

“ Aşa se întâmplă logic,plecăm şi sosim undeva.Plecăm pentru o clipă, pentru un ceas, pentru o viaţă,poate nu trebuia să plecăm, dar problema nu-i asta,ci faptul că sosim undeva, totdeauna sosim undeva,poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie,nu sosim unde-am vrutdar sosim undeva şi câtă vreme sosim undevatotul e logicchiar dacă logica şi fericirea sunt lucruri total diferite,totuşi am plecat şi am sosit undeva,am greşit drumul, dar am sosit undeva,dar când nu mai sosim nicăieritotul devine ilogic. Spre ce ne ducemdacă nu sosim nicăieri? “Octavian Paler

Cocos, migdale si lamaie.

O nota suna de acolo, o alta suna de dincolo...lumini se aprind pe rand si inimi se incalzesc de Sarbatori.
Craciunul a trecut si anul nou e in prag. E sarbatoare, inca inimile sunt calde. Case primitoare stralucinde, cadouri cu fundita rosie si aurie,.. totul pare atat de bun si bine.
Miroase a parfum de portocale si lumanari ard in taina noptii. In iubire sad ganduri si de undeva, in departe se nascocesc vise care se aprind in realitate astazi. Acum iubesti caci in ura haina nu e bine a fi imbracat, dara e sarbatoare si stele-ti sunt in cap.
Urchea in galagie si graba suprvietuieste caci un maine este altul si azi este unul.
Pasi incurcati si priviri in rece noapte se opresc, iar mintile sunt duse spre o dorinta lumeasca..sa dau si sa fiu bun de Craciun imi ajunge acum sunt dupa si anul nou devine acelasi nou, o nebunie efemera.
Placuta e mancarea si bautura da, eu sunt un stol de placeri si intr-o cutie cu oglinzi la colturi stau.Sa ma afund pot dar sa ma inalt ba, caci tavan mi-am construit dininainte sa ma nasc.
Cu cocos, migdale si lamaie imi stropesc rutina ce-i place de mine.Dar parca pe acelasi azi il vreau altfel...un cocos, o migdala si o lamaie in esenta.

Teza la limba engleza.

Scriu acum cand imi vad pixul pe foaia intitulata"Lucrare scrisa la limba engleza" stand pe loc si cu prea putina cerneala.
Da, maine am teza la engleza si e tare greu.Rasfoiesc cartea, caietul si mainile imi sunt in alerta continua, cauntand.Iar mintea memorand ultimile detalii si sunt noi din minut in minut.Nu e un fapt divers ci e ceva ce da semnificatie vietii de elev, teza.Oricare materie ar fi e greu cand gura si mintea intr-un ciclu infinit rostesc"to have, to learn or to write".Ma doare capul si stomacul e plin cu mamarutze rosi, o de ar fi verzi ce bine ar fi!!
Stau in noapte tarziu si mintea proceseaza ca o banda de caseta rupta sau ca un CD zgariat introdus intr-un cd-rom nou noutz.As vrea sa am o memorie de vultur, dar nu de pisicutza impaiata...ori da, acum nu mai pot schimba, datoria imi este de a invata asa cum pot mai mult si mai bine.
Si ce bine e cand imi aduc aminte ca elevi nu suntem pana murim ci oameni.

Am inceput de azi sa colorez

Tacere.Sunet de vioara. Vise incep sa zboare. Le colorez in roz si alb. Adun creione colorate si desenez in fel si chip sufletul. Mai pasul il mai am si apoi am terminat.
Galagie. Inima bate, mintea imi spune ca n-am colorat bine. Eu ma impotrivesc si nu vreau sa sterg. Inima bate si mai tare, apar semene de nesiguranta. Parca vreau sa ma indrept spre a sterge desenul facut, dar acum sunt inca in loc, n-as vrea sa-l schimb.
Tacere si iar galagie. Radiera imi e in mana si ma apuc sa sterg o parte, colorand in negru apoi…sterg iar si colorez in roz si tot asa pana diseara poate.
Nu vreau sa schimb….vreau ca desenul vietii mele sa fie roz. Vreau vise implinite si esecuri la o parte. E oare tot ce vreau prea mult sau prea greu de realizat?Nu, nu D-zeu a desenat conturul eu trebuie sa desenez continutul.Ce munca simpla!!dar oare cata incredere o sa am pana la sfarsit ca, D-zeu a conturat bine viata mea?Voi colora in afara spatiului sau voi colora neuniform?O voi face atunci cand imi las mana sa tremure pe foaie.Am sa o las de multe ori?
Incertitudinea ma cuprinde si eu de abia am pus creionul roz indreptul foii si totusi astazi am reusit sa pun un punct.

Imi permit sa fac o schimbare.

Acum e toamna..frunze cad pe jos..iara eu ocolesc drumuri si in vant schimb setul de eroari.
Zile se invart intr-un semicerc..nopti dupa ele..evenimente in ele..oameni pe ele..flori si fulgi sub ele..note si litere cu ele..zambet, lacrima, optimism, pesimism..saritot, calm..dragut, urat,..bun, rau..in cerc, iar deasupra Regele dragostei si a adevarului.
Semicercul se incheie maine sau azi chiar, sau poate mult mai tarziu de prezent.
Pana atunci imi permit sa fac o schimbare..sa visez din nou la stele, dar sa cred ca odata le voi prinde, nu numai atinge.Drumul e altul...e un optimism superb in care viata straluceste in abis.
Asta pt ca viata ce s-a stins nu de mult mi-a aratat ca a reusit sa rupa macar o bucata, din macar o stea.

Viata.

Astazi am aflat ca o viata s-a stins.Acum trei zile am sarbatorit o zi de nastere.Saptamana aceasta obrazul meu a fost brazdat de mii de lacrimi.
Am piedut bani, am pierdut prieteni.
Increderea de sine a alunecat pe un ocean si bucuria parca s-a dus pt todeauna.Caut de mult timp intr-o cutie mica de haine pe cea care ar spune lumea ca mi-ar veni bine, in carti caut informatii cat mai complexe pe care sa le invat pt a fi cineva, caut frumusetea trupului meu pt ca cineva sa ma iubeasca, caut in jur pe cineva care sa-mi dea semnificatie ca sa pot sa-mi aud rasuflarea, caut sa fiu artista, sa pictez, sa cant, sa scriu ca sa primesc admiratie, caut... siguranta.
Viata e ceva ce nu poate fi ignorat.La fiecare puls simt ceva rau ori ceva bun, dar simt ceva, nu pot sa trec cu vederea, sa ignor.Ciudat e insa atunci cand sunt fericita sentimentele bune despre existenta nu sunt.Viata decurge lin, frumos, si sigur.Insa atunci cand sunt probleme uit ca trebuie intai sa traiesc si apoi sa rezolv(daca rezolv intai, teama de nereusita persista).
Am un D-zeu care ma tine de mana(ma pazeste, ma iubeste, imi daruieste, ma invata, ma ajuta, ..) si cu toate acestea ii neg existenta, prin simplu fapt ca nu stiu ce inseamna sa traiesc.
Am sa traiesc intai pt a-I spune da existentei lui D-zeu!